Nu mi-a raspuns la telefon. A ramas in noaptea asta la mine si, si n-a vrut sa-mi sufle nici macar o vorba. Doar m-a privit cum eu tipam, cum eu incercam in zadar sa-l fac de tot cacatul.
Cat cretin ai putut sa fii de ai tacut atatea ore langa mine?
Prostule, pana la urma ce ai tu, sau cine esti de ti-ai permis sa ai intre degete o seara ca asta?
Unu mai bun ca tine exista, unu cu bani ce m-ar lasa sa-l manipulez oricand, un barbat dependent de mine si de nevoia de a-mi face pe plac. Un barbat ce-mi poate oferi relatiile pe care alte proaste doar le viseaza.
Dar eu m-am oprit la tine, parlitule. Esti un nimeni, dar in tine am vazut atatea, si m-am oprit la tine. Trebuia proasta de mine sa te aleaga pentru ca tu esti ala mai diferit, ala care imi intra in jocuri si are tupeul si nesimtirea de a ma provoca oricand. M-ai facut sa beau din frica ta, aceea ca de azi nu stiu daca te pot avea.
Asta e problema cu muierile inteligente, aleg sa se imbolnaveasca de barbatul perfect.
Si da, dragul meu, stii prea bine ca in pat nu e altul ca tine, si degeaba am incercat sa te mint ca nu e asa. Nu-ti pasa, nu-ti mai pasa daca te mint sau daca doar ma joc cu mintea ta.
Si cum naiba ai ajuns la concluzia ca singurul mod in care poti obtine controlul e atunci cand esti subestimat? Ai stiut tu bine .
Te-ai gandit vreodata ca tu langa mine ai fi avut tot ce ti-ai putea imagina? Dar am uitat ca zambetul tau plin de sictir mi-a spus “E totul sau nimic”. Eu sunt totul intr-un nimic.
Nu uita, daca am sa cad te trag dupa mine.

Asta mi-a dedicat

Si sa te ia dracu… Dar inca nu. Sa te iau eu la mine in pat pentru ultima oara, si tu, Tu sa nu doresti sa-ti deslipesti trupul de al meu. Meriti sa suferi atunci cand esti deasupra mea, atunci cand sani mii atingi.
Ce ai vrut sa-ti demonstrezi? Ti-a placut nu, sa ma vezi in lacrimi?
Si n-ai fugit de mine atunci cand eu am aruncat cu toate dupa tine.
Si ce dracu ai sa ai dupa mine, cand tu stii prea bine ca una mai buna ca mine nu exista. Eu stiu de toate si stii ceva dependentule? Eu sunt singurul tau impuls si stimul dintr-un univers de legume. Eu te pot aduce sus, si tot eu te pot invata cum sa cobori scari si sa nu fii nevoit sa cazi.
Tu prostule una mai buna ca mine n-ai sa ai vreodata. Nici una. Ma vei regasi in toate idiotule.
Cum sa nu reactionez asa cand tu te-ai pus la ambitie sa abuzezi de slabiciunea unei femei perfecte?
Si cand ma gandesc ca te-a dus capu’ sa pui acea melodie pe fundal cand tu ai inceput totul. De ce ai facut tu asta? Ca sa-mi ramana urme de tine in mine?
Cand vei mai intra in camera mea vei pasi pe scantei, si sa stii ca aerul pe care-l respiri e fumul din mintea mea. E fum pentru ca ai dat foc inimii mele.
Cum e cand Cristina plange dupa versurile unui orgoliu masculin?

A revenit blogul pentru ca se pare proprietarul lui s-a pus la ambitie sa-l stearga. Am insistat prin rudele pe care amandoi le avem.
Momentan voi posta eu si cine stie daca el va scrie ceva aici.
Si despre ce sa vorbesc eu acuma? Despre relatii.
Vorbesc un pic mai incolo caci acusica am nevoie de o cafeluta si de o baie.
Va pupa Cristina.

Efectiv ador melodia asta…
Va pupa Cristina

I lost myself in you. Now, i’m diferent. Indiferent by you.
Indiferent by you – e marca mea inregistrata pe care trupul meu o poarta mereu. E un cod de bare pe care filtrul mintii nimanui nu-l poate descifra.
Dar te rog eu, hal lasa-ma in tine acolo unde ma pierd in mine.
We won’t come down because we are already there. The end of the beginning, it’s there, where nothing sleeps in me. In all that once upon a time it still is.
Mai stii acea secunda ce m-a facut sa simt durerea unei vesnicii cu tine de mana?
Doare al dracului de tare atunci cand tu

Sa vorbesc despre ce? Despre ceva ce nu exista? Despre ceva cladit in apa?
O relatie la distanta. Antiteza perfecta de a oferi libertatea unui membru. O relatie presupune atingeri, saruturi, priviri si discutii. Presupun actiuni luate pe baza unor decizii.
- Ne vedem odata la o saptamana sau odata pe luna sau odata la 1 an. Dar eu cu tine suntem impreuna.
Impreuna in ce? In ideea ca unul tace si inghite si altul isi hraneste dependentele.
Unul inghite si unul se hraneste. Se hraneste cu sprijinul moral ca el/ea e acolo. Altul se poate desfasura fara ca partenerul sa stie ceva. Daca prieteni comuni nu exista cu atat mai bine. Stiu ca prezenta unei persoane 24 di 24 plictiseste la un moment dat dar asta inseamna relatie.
Discutii intotdeauna vor fi, pornind de la ideea ca unul e neatent cu celalalt sau ca a devenit indiferent. Parca amandoi ati intrat in aceasta ruleta? Tu nu esti constient ca celalalt profita de increderea ta. Va sta oare unul din voi pe uscat? Slabe sanse.
Relatia la distanta apare cand unul din cei doi nu au chef de cineva alaturi.
Regula e simpla. Ai in fata ta ceva mai bun e clar ca pleci. Acelasi motiv il ai cand iti schimbi locul de munca si atunci cand iti cauti o casa noua.
Mai vorbesc despre razboaiele purtate de hormoni cu mintea omului? Nu cred ca-si are rostul.
Anyway, de cele mai multe ori ele sunt destinate esecului. Daca relatia tine ani e clar ca in 99% din cazuri unul din cei doi inseala. Deci nu exista relatie la distanta ci doar reflexia unei minti bolnave de cateva dependente psihice. Nu le enumar, probabil se stiu.
Ca mi-am adus aminte. Cine ar tupeul sa-mi zica ca el sta 1 an fara putulica? Sau ca ea sta? In ideea ca ambii sunt trecuti de 20 de ani. Limbaj obscen pentru a accentua situatia. Ca tu accepti asa ceva atunci nu te considera femeie/barbat.
Va invit sa ma contraziceti. In caz contrar imi dati dreptate. Pana una alta, va pupa Cristina.

Titlul. Cuvintele. Semnele de punctuatie.
Sa intrebi un baiat: “Ma mai iubesti?”…
Una dintre cele mai mari idiotenii. Semn de slabiciune masiva. Semn de neputinta. Aceasta intrebare nu aduce nimic, nu aduce nici macar un raspuns. Daca esti buna d.p.d.v fizic, el nu o sa fie atat de idiot sa zica “nu” din moment ce interesele domina reactile de cele mai multe ori.
“Te-ai schimbat”. Si prin asta acuzi un om de cele mai naturale si mai normale instincte. Omul evolueaza. El in permanenta se schimba. Departarea poate fi nesemnificativa sau perceptibila de simturile umane.
“Numai e totul ca la inceput”. E cam acelasi lucru. Un barbat isi bate joc de tine atata timp cat tu ii permiti. Datoria lui e sa incerce. Majoritate pun accent pe sex, fie pe imaginea pe care o creezi in jurul lui atunci cand te tine de mana pe strada si ceilalti cu admiratie iti fura cate o privire. Alti urmaresc interesul financiar sau acel impuls moral pe care modul tau de a fi il da.
E chiar simplu. Cum nu prea exista femeie care sa fie si frumoasa, si desteapta si plina de bani concluzia o trageti voi singuri.
“Hai sa o luam de la inceput” Slabe sanse, si chiar dorinta asta a ta zice multe despre taria da psihica. O tarie ce a devenit scrum si care la cea mai mica adiere de vant se va risipi. Cauta curajul pe care nu-l ai, si fa o schimbare oricat de dureros ar fi. Fara sufeinta nu exista succes.
“Ti-a placut?” Alta replica tampita ce apare in general dupa sex. Tu nu iti dai seama dupa reactile lui? Dupa modul in care te priveste dupa? Dupa ceea ce-ti spune in minutele de liniste fizica? Putini au nesimtirea sa zica “nu”. Exista un filtru mental generat de psihic (constiinta) ce nu va genera reactia vocala “nu” ci, dimpotriva, acel filtru va dezvolta anumite reactii fizice, si in cel mai sigur caz tensiuni ce se regasesc in discutiile ce vor urma. O partida de amor “multumitoare” produce o relaxare mentala deosebita. Ea la randul ei dezvolta calm si rabdare.
Nu puneti intrebari tampite decat daca sunteti de asa natura sa va mintiti singure. Adevarul doare uneori, dar uitam ca el intareste un loc slab. Adevarul dezvolta intotdeauna. Dezvolta caractere, atitudini si perceptii de realitate.
Voi vorbi in urmatorul post despre relatiile la distanta si despre comportamentul ce apare in acest caz.
Va pupa Cristina.

Nu m-a contactat timp de 7 zile. Il vad din treacat si ma apuc sa-mi intreb cateva colege daca vreouna il recunoaste. Binenteles ca am fost intrebata de ce.
- Am ceva cu acela.
Una l-a recunoscut si prin multe alte incurcaturi imi aduce pe un servetel numarul lui.
- Eu refuz sa te mai inteleg vreodata, imi spune ea.
Il sun si vorbesc cu el. Au urmat multe intalniri, multe incercari de al seduce.
L-am sarutat eu prima, si asta fortat. A dorit sa ma respinga.
Trec 2 luni si urmeaza o discutie intre eu si el.
- Tu ce vrei de la mine?

Anul 2008. Luna Septembrie. Dimineata zilei de 16. Ora nu conteaza. Imbracat in negru si in alb, eu il observ. De ce sa nu-i zambesc, imi zic. Sa-l privesc un pic mai atent. Plictiseala si oboseala mi-au generat toate reactile din acele momente. Prea bine, sa-mi continui marturisirea. Ma intreaba daca ii pot spune unde poate gasi informatii in ceea ce priveste facultatea de filosofie. Nu a bagat in seama tot ceea ce tinea de trupul meu si mai ales de modul in care i-am raspuns si l-am privit. E clar, e ocupat, se observa din indiferenta.

- Nu cred ca o asemenea facultate ti s-ar potrivi.

- Tu ai impresia ca imi pasa ce crezi tu?

Tu… ti-ai lasat genele pe patul meu. Si ce sa fac cu ele? Nu le pot inmuia in cerneala, daramite sa-mi tina loc de zahar in cafeau mea de dimineata amara.
Tu… ti-ai lasat parfumul buzelor sub perna. Si ce sa fac cu el? Nu il pot inchide intr-o chemare. Nu pot stinge nici un vis urat cu tine.
Tu… ti-ai lasat pasi timizi sub patul meu. Si ce sa fac cu ei? Ai uitat? Ai plecat in acorduri de pian surd. Din camera mea. Din visul meu se naste TU, aia dorita de mine. Ramai o “AIA”.
Regret ca te-am vazut, ca mi-am facut curaj sa te provoc, ca am stiut sa te fac a mea.
Regret ca inca iti regasesc vocea in orice glas si poate intentionat m-ai facut sa le detesc pe ele, toate cele ce-ti vor semana in vesnicia mea.
Regret ca ai indraznit sa-ti speli inima cu sufletul meu. Oare nu ti-a pasat ca eu prin lacrimi nu-mi pot sterge inima de amintiri.
Sa te ia cineva de langa mine. Sa te ia dracu, sa te ia oricine vrea. M-ai facut sa uit ca tu joci sah cu gandurile mele.
Ia zi-mi cum e sa bei din paharul vietii mele? E apa ce-ti inneaca suflarea nu? Pai cum naiba daca tu l-ai facut sa fie asa. Acuma ia si traieste cu mine.
Abia astept sa rad cand imi vei spune ADIO.
Dar pana una alta, hai, tu, cea care nu-ti zic IUBITO, hai sa imblanzim pornirile intr-un pat ce imbraca doar trupul tau gol. Hai sa-mi spui din nou sa ma opresc doar o secunda. Voi privi, din nou, cum pierzi controlul unui trup asazis perfect, cum el descrie haos in acel pat, care cum ti-am mai zis odata, imbraca doar trupul tau gol. Iar ai uitat? Mi-ai uitat eul acela slab, acela al tau, devenit “perfectul tau”.
Nu-mi reactiona, stii doar ca in acel pat fac ce vreau cu tine si cu intreaga ta dorinta de a stapani. Si intru in jocul miscarilor, in tine, acolo unde caut sa ucid reflexele tale.
N-ai sa-mi spui niciodata ca vei muri atunci cand ADIO vei sopti dar astept cu nerabdare acel moment chiar daca e posibil sa ramana un vis.
Ramai tu vis in realitatea mea.

Il simt cum moare efectiv langa mine. Il simt cum se stinge si cum usor, usor devine firmitura din intregul ce odinioare se numea “EL”.

Il simt cum plange si cum intregul lui glas devine o singura fraza. “Nu mai pot”.

Nu mi-a spus de ce. Nu mi-a aratat. Atat mi-a spus.

Este un om minunat cu o complexitate in gandire fenomenala. Este ce multi nu vor fi niciodata in stare sa fie. Este atat de EL incat realizezi ca nu mai exista unul astfel. Este acea persoana ce se afla intr-o camera plina de oameni, si numai cand il vezi stii precis ca e ceva ciudat la el.

Cand il vad astfel, cand realizez ca mai are un pic si cedeaza imi pierd toata dorinta de a ma juca cu el, de manipulare si de replici scuipate pe fruntea lui. Si recunosc ca nu mi s-a intamplat niciodata asta. Nu cere ajutor, nu cere sa fie inteles. El a ajuns sa ceara nimic.

Si-a pierdut pana si dorinta de a scrie. E primul si singurul simptom ce-l va face sa cada.

Se spune ca timpul are o placere nebuna sa vada ce rezistenta ai. Nu se opreste pana nu te transforma intr-un numar. Inca unul care a cedat. Inca unul din miimea ce va urma.

Ce faci atunci cand nu stii ce sa faci?

“Imi pasa prea mult de mine, dar nu pentru ca tin la mine ci mai mult pentru ca as vrea sa mai pot provoca scantei pe trupul ei ud, ea, oricare imi va fi”
Si mi-a spus cu lipsa de emotie “De fiecare data cand aleg sa scriu, ma doare. Totul in mine. Totul in tine. Rade, rupe si alege sa-mi intrebe raspunsurile”
“Imi este dor de fata care niciodata nu a existat, de ea, cea care ma face sa las scrum oriunde ma aflu, de fumul ce-mi poate aduce lacrimi chiar s-atunci cand innecat in ele sunt.”
“Si stii, cautarea asta a mea mi-a provocat senzatia de satul! Nu mai am ochii infometati cand vine vorba de ideea aceea “caut-o”. M-am saturat sa o mai caut. Am sa beau un pahar de vin ca otrava sa-mi curga in vene. Degeaba. Otrava mea e inima. Am sa-mi aprind o tigara si dorinta de a scrie se pierde precum fumul din camera mea.”
“O caut pe cea care tine de mana un nimeni.”
“Stii e ca si cum as fi spectator si pentru prima oara vizionez un film de proasta calitate. Regizorul am fost eu, dar ura mi-a furat memoria. Intr-un final voi aplauda un televizor, un trecut.”
“Da stiu, randuri neintelese, probabil aberatii si nici un fir de idee principala. Dar ce cauti tu la pescuit in mintea mea?”
Acum Cristina ce sa zica? Tace femeia din ea si invata sa-si provoace fiara. Astfel de dialoguri pana nu le traiesti zici ca exista doar in filmele alea cu pretentii ridicate de romantism sau de ce nu, psihologice.

Do you believe in all that you could be?

Intr-o camera ce a noastra nu a fost niciodata, un infinit de persoane necunoscute noua si-au fumat sentimentele. Si cum dorintele in general raman in voia vantului, imagineaza-ti te rog ceata din acea camera.

Muzica era data la maxim. De fapt ce muzica, caci erau milioane de soapte si fiecare incerca sa o intreaca pe cealalta. Mai periculos era faptul ca muzica aia incepea sa prinda ritm, iar drogati dansau. Explica-mi te rog cum e posibil sa dansezi in cinstea ezecului tau? Sa dai din maini astfel incat toate lumea sa te vada ca tu esti deosebit prin defectele tale.

Dar el, imbracat in negru si in alb, purta bandana neagra la mana. Era uda. Sa-si aduca aminte ca o mana trebuie sa fie rece iar alta calda. Sa ma faca sa plang acolo jos in lumea lui, iar sus in delir, sa-mi provoace picatura de gheata ce-mi va strabate sira spinarii.

Si nu voi putea misca si nici accepta faptul ca atunci, acolo si aici am devenit a lui desi nu a existat milimetru de trup sa nu-l respinga.

Dar lasa-ne tu gand de despartire sa ne savuram trupurile… sa bem cu lamaie atingeri… sa bem cafeaua dininetilor..

Dar ajuta-ne sa lasam deoparte teama de a fi mai putin noi decat am fost ieri.

Dar arata-mi cum e viata mea fara el, acea haina pe suflet ce-mi tine inima in viata. In viata pe care ea o numara in batai. Inima mea intotdeauna ii va bate timpul. Timpul lui este aici in pasul meu alaturi de el. Pasii mei sunt desculti pentru ca a indraznit sa-mi ceara hainele, ce niciodata nu vor fi stare sa-mi redea senzatia pe care el o transmite atunci cand ma atinge. Poate sa-mi mangaie ochii numai prin simplul fapt ca imi clipeste si simte senzatia de sete. Sete de mine si de tot ce-i pot aduce.

Stiai ca ti-am facut statuie din nisipul gandurilor tale?

Ti-am adunat lacrimile intr-o scrumiera. Le-am invelit in hartie si mi-am facut tigara. A fost atat de tare senzatia cand am tras primul fum de lacrimi… Pacat, aiuritule, ca ai refuzat sa-mi oferi filtrul mintii tale. Dar nu-i nimic… tot bine m-am simtit cu ele… lacrimile tale… din tigara fara filtru… in bucataria in care ti-am inlocuit aburii de mancare… incaltate cu parfumul meu si iesi te rog afara… unde toti vor fugi de tine.

Taci si saruta-mi buzele amare…

Nu pot intelege de ce nu crezi. Ce sa-ti spun? Ca pot promite ca n-am sa te bat si ca mereu am sa te respect pentru ceea ce ma faci sa fiu in preajma ta? Ca pot asculta orice mi-ai spune chiar s-atunci cand mintea ar fi in delir? Ca eu niciodata nu te voi insela si ca existenta mea poate prinde vesnicia doar langa trupul tau? Ti le-as spune, si nu oricum, doar daca primul tau instinct n-ar fi fuga de langa mine. Mi-e frica sa-ti spun in fata tot ceea ce simt pentru tine. Mi-e frica pentru ca nimeni inaintea mea n-a fost ca mine iar tu… chiar nu stiu nimic despre ce gandesti. Abuz. Abuz. Abuz. Trece timpul, iar inima mea, cand tu pasesti in preajma mea, imprastie otrava in sangele meu. Imi place cel mai mult cum gandeste. Cam rar o asa fata. Un cocktail de conceptii si dorinte. Arata bine. Se incadreaza in conceptul de „buna”, de parca doar asta ar conta. Cel mai mult imi plac ochii ei. Atitudinea ei fata de mine e de discutat.

N-am sa-i ofer metafore ce ascund cuvinte ce m-au facut sa tremur de emotie atunci cand le-am inchis pe o singura foaie alba din mine. N-am sa-ti dau in dar cuvinte ce creaza imaginea unei flori ce abia asteapta sa fie observata. N-am sa ma mai inchid printre randuri asteptand, ca poate tu, sa ti se faca mila si sa-ncerci sa ma-ntelegi. Totul va fi direct.

Dar nu stiu si pana la urma am sa ma prezint in fata judecatii ochilor ei si am sa-i spun in fata toate lucrurile astea. E o dovada de prostie, dar vreau sa ma refuze. Sa pot merge mai departe, sa pot regreta ca inca o fata m-a refuzat, ca intr-un final sa aflu de ce. Purtam camasa neagra cand m-a refuzat. Inca un motiv in plus sa-mi aprind tigara si sa o sting cu delirul mintii mele. Ah si cate zambete vor fi atunci… Te-as fi putut iubi din nou prostuto.