Like this:

Tu… ti-ai lasat genele pe patul meu. Si ce sa fac cu ele? Nu le pot inmuia in cerneala, daramite sa-mi tina loc de zahar in cafeau mea de dimineata amara.
Tu… ti-ai lasat parfumul buzelor sub perna. Si ce sa fac cu el? Nu il pot inchide intr-o chemare. Nu pot stinge nici un vis urat cu tine.
Tu… ti-ai lasat pasi timizi sub patul meu. Si ce sa fac cu ei? Ai uitat? Ai plecat in acorduri de pian surd, din camera mea. Din visul meu se naste TU, aia dorita de mine. Ramai o “AIA”.
Regret ca te-am vazut, ca mi-am facut curaj sa te provoc, ca am stiut sa te fac a mea.
Regret ca inca iti regasesc vocea in orice glas si poate intentionat m-ai facut sa le detesc pe ele, toate cele ce-ti vor semana in vesnicia mea.
Regret ca ai indraznit sa-ti speli inima cu sufletul meu. Oare nu ti-a pasat ca eu prin lacrimi nu-mi pot sterge mintea de amintiri.
Sa te ia cineva de langa mine. Sa te ia dracu, sa te ia oricine vrea. M-ai facut sa uit ca tu joci sah cu gandurile mele.
Ia zi-mi cum e sa bei din paharul vietii mele? E apa ce-ti inneaca suflarea nu? Pai cum naiba daca tu l-ai facut sa fie asa. Acuma ia si traieste cu mine.
Abia astept sa rad cand imi vei spune ADIO.
Dar pana una alta, hai, tu, cea care nu-ti zic IUBITO, hai sa imblanzim pornirile intr-un pat ce imbraca doar trupul tau gol. Hai sa-mi spui din nou sa ma opresc doar o secunda. Voi clipi atunci cand pierzi controlul unui trup asazis perfect, cum el descrie haos in acel pat care, cum ti-am mai zis odata, imbraca doar trupul tau gol. Iar ai uitat? Mi-ai uitat eul acela slab, acela al tau, devenit “perfectul tau”.
Si intru in jocul miscarilor, in tine, acolo unde caut sa-ti ucid reflexele.
N-ai sa-mi spui niciodata ca vei muri atunci cand ADIO voi sopti dar astept cu nerabdare acel moment chiar daca e posibil sa ramana un vis.
Ramai tu vis, realitatea mea?